Turcia in Uniunea Europeana? Realitate sau fictiune?

Turcia isi doreste de multi ani sa adere la Uniunea Europeana. Pare un proces firesc, data fiind apropierea geografica, intensitatea schimburilor comerciale, turismul europenilor in aceasta tara sau numarul mare de cetateni turci care lucreaza in tari ale Uniunii Europene. Turcia a fost, de asemenea,  acceptata ca membra NATO, deci lucrurile par asezate pe fagasul normal pentru intrarea in UE. Cu toate acestea problema nu a fost tratata serios o lunga perioada de timp. Apoi la inceputul mileniului 3 Turcia a inceput implementarea unor reforme politice si economice astfel incat in 2005 au demarat oficial negocierile de aderare.

Aderarea Turciei la Uniune este insa un cosmar cu aspecte politice, economice, sociale dar si de securitate.

Din punct de vedere politic exista in primul rand problema statului Cipru care a fost disputat o lunga perioada intre Turcia si Grecia. Cipru a aderat la UE in 2004 si nu priveste cu ochi buni aderarea Turciei. In plus mai multe tari europene importante au reticente privind Turcia si anume religia musulmana, incalcarea drepturilor omului, cenzurarea presei dar si faptul ca Turcia are o suprafata mai mare decat orice alt stat european iar populatia Turciei va deveni in scurt timp mai mare chiar decat populatia Germaniei. Astfel Turcia ar deveni cel mai mare stat din Uniune. Este o realitate cu care liderii tarilor europene nu sunt pregatiti sa se confrunte.

Iata deci ca decidentii politici din tarile membre au dificultati serioase in a accepta intrarea Turciei in Uniunea Europeana. Un stat puternic precum Turcia ar crea o contrabalansare a puterii decizionale in Uniune dinspre vest catre est creandu-se astfel doi poli de putere care ar aduce numai probleme.

Din punct de vedere economic, exista deja un acord de uniune vamala intre Turcia si Uniunea Europeana deci la prima vedere nu ar fi nimic nou. Insa aderarea implica si altceva. Fonduri europene vor fi alocate pentru dezvoltarea Turciei, in conditiile in care tocmai acest subiect este unul dintre argumentele sustinatorilor Brexit-ului. Tot mai multe voci incep sa critice aceste contributii ale tarilor bogate pentru dezvoltarea noilor membrii UE.  In plus aderarea va insemna ca Turcia va produce marfa cu inscriptia “Fabricat in UE” devenind astfel un concurent pentru alte firme de pe teritoriul UE. Pe de alta parte PIB-ul pe cap de locuitor in Turcia este mult mai mic decat media europeana.

Populatia Turciei a crescut puternic in ultimii 50 de ani, de la 27 milioane persoane in 1960 la peste 75 milioane in prezent. Standardul de viata s-a imbunatatit de asemenea, speranta de viata crescand de la 45 ani in 1960, la 75 de ani in prezent. Nivelul de trai poate parea similar cu cel din UE dar exista aspecte care ne diferentiaza. Pe de-o parte religia de baza este musulmana. In plus viteza de crestere a populatiei este net superioara. Aceasta creeaza dificultati sociale, de acomodare a cresterii populatiei, de efectuarea de investitii pentru crearea de locuri de munca, de protectie sociala a acelei parti a populatiei aflate la limita saraciei. Sunt probleme sociale cu care Uniunea Europeana nu are deloc dorinta de a se confrunta. Probleme fundamental diferite fata de stagnarea sau chiar scaderea populatiei cu care se confrunta multe din tarile europene.

Nu in ultimul rand securitatea este un domeniu sensibil, mai ales astazi cand terorismul modern a trecut granitele Uniunii si se petrec atentate in insasi inima continentului european. De multe ori poarta de intrare a teroristilor este chiar Turcia pe unde teoristii se infiltreaza in valul de migranti ce se indreapta spre UE in ultimul timp. Aderarea Turciei ar facilita deplasarea acestor teroristi, mutand practic granita Uniunii in Asia.

In aceste conditii nu credem ca aderarea Turciei la Uniunea Europeana se va produce curand, asta daca se va produce vreodata. Implicatiile politice, economice, sociale si de securitate sunt atat de mari incat va fi nevoie de multi ani pentru a fi rezolvate. In special in perioada actuala cand Uniunea are probleme in a-si mentine membrii, mai degraba decat sa se gandeasca la acceptarea de noi candidati.

Exista si un post scriptum aici. Interesele politice ale partilor. Pe de-o parte Europa ar fi total descoperita in fata migrantilor daca Turcia nu ar fi un buffer, o zona tampon intre refugiati si Uniune. De altfel Turcia a amenintat de mai multe ori ca va lasa cale libera refugiatilor daca tarile europene nu se vor implica in problema si nu vor ajuta financiar Turcia. In aceste conditii sa refuzi negocierile nu este posibil, de aceea Uniunea Europeana desfasoara unele negocieri. Credem insa ca acestea nu sunt sincere, si odata de amenintarea refugiatilor nu va mai fi atat de mare, nici negocierile nu vor mai avansa. Este insa cartea pe care Turcia trebuie sa o joace. Cheltuie sume mari de bani pentru a acomoda milioane de refugiati sperand ca astfel va forta acceptarea ei in spatiul comunitar. Turcia spera iar Uniunea Europeana trage de timp. Suna cunoscut?